marți, 15 martie 2011

Inutil

M-am saturat. De tine, de mine, de toate. Esti incapabil si un copil. De ceea ce simt? Ce iti pasa. Daca ti-as spune tot ce am scris pana acum, ai rade si ai spune ca mi s-a scurcircuitat o sursa de la creier. Si poate asa e. De ce, nu? Pana la urma sunt o idioata. Ideea este ca m-am saturat de jocul asta infantil, desi il ador. Sincer, ador cand vad ca esti un copil ce are nevoie de un semn, care nu mai vine. Imi ceri o siguranta care eu nu ti-o pot oferii. Pentru ca orgoliul tau niciodata nu va fii hranit din al meu. Ce vrei sa stii? Ca o urasc pe ea ca e in jurul tau? Ca urasc ca ai un trecut cu ea, si ca ma deranjeaza cand ea cauta sa se impuna in fata mea? Ca ma seaca, cand o vad ca e o usuratica si ca tot te are sub papuc? Cand vad ca esti atat de orb si prost, incat totusi iti pasa de ea. Cand imi dau seama ca poate sub masca ta de copil, poate fi un perfid? Pentru ce sa lupt? Cu cine sa ma mai lupt? Nu am puteri, nu inelegi? Nu vezi ca am ajuns sa fiu mai rau ca un caine lasat in strada, iarna cand e ger afara? Ca tremur la fiecare gand ce imi strafulgera mintea, despre tine? Ca ma trezesc dimineata si chipul si numele tau imi vin primele in minte? Ca nu pot sa imi beau primul strop de cafea, fara sa ma intreb oare ce faci, cum esti, daca visezi, daca ai dormit bine..daca esti macinat de aceelasi ganduri ca si mine. Parca urasc tot ce faci in jurul meu, agitatia ta imi ofera mie iluzii si sperante, si m-am saturat sa ma hranesc din ceva incert.





"Cel mai trist lucru in dragoste este faptul ca, de cele mai multe ori, sufletul ti-l rapeste exact acela care nu are nevoie de el." 
I.L. Caragiale

duminică, 20 februarie 2011

Pur sentiment

As putea sa iti descriu absolut tot ceea ce simt in cateva cuvinte..dar nu are avea rost. Ai rade si ai pleca. Ai spune ca sunt nebuna, dar in aceelasi timp te-ai apropia si mi-ai spune ca este adevarat. Te-as privi in ochi si ti-as spune cu rusine, ca imi este frica. La intrebarea de ce, as putea sa iti raspund mai multe..dar am sa o zic in cateva cuvinte.
Poti fi inger si poti sa fii demon, poti sa ma salvezi poti sa ma afunzi in abisul durerii. Chiar daca vrei, nu ma vei putea salva pentru ca intotdeuna va exista aceel ceva ce te va face sa te inotrci la ea.
Nu ar exista motive ca tu sa simti ca e altfel...cand eu sunt in inima ta. Existena mea acolo este pusa sub semnul intrebarii, iar eu ma lupt cu ea, ca tu sa existi in ea.
Poti fi ingerul pierzaniei si de asemenea dorinta ta de a salva, sa ne salveze, dar tot timpul ne vom lupta cu oare daca, si niciodata nu vom fi siguri de ceea ce se va intampla. VIitorul este incert si este posibil, ca tu...sau eu...sa nu existam in el in aceelasi timp. Pot doar sa te fac sa te uiti inapoi si sa ne pierdem in privirile si surasurile senine..in tot ce e mai bun din noi.



" Welcome to a trip
Into my hurt feelings
To the centre of my soul
You better bring a light
To find the house of meanings
In the labyrinth of yes or no. "

joi, 10 februarie 2011

Pana de idei

Nu am idei sa scriu ceva. Este nasol, stiti cand aveti cheful ala nebun de a scrie ceva, dar nu iti ies domne frazele, ca nu ies!
Mda... asa ca am sa postez ceva din mini-mini-biblioteca mea, ceva mai vechi:
 
Negare


Iti neg privirile si neg chimia dintre noi. De ce?! pentru ca pot si ca vreau!
As putea sa fiu dura, as putea sa te privesc in ochii si sa iti demonstrez ca nu simt nimic, dar as minti. Nu pot sa spun ca s-a terminat, cand abia incepe. Nu pot sa neg cand imi zambesti. Nu pot sa neg cand imi povestesti lucruri inutile , care te framanta si te fac sa te uiti adanc in ochii mei, dincolo de aparente.
Nu pot sa nu te socotesc un copil care are nevoie de afectiune. Nu pot sa neg faptul ca as vrea sa iti pot vorbi, sa te pot calma. Sa iti spun ca va fi bine. Nu pot sa nu rad cand esti agitat pentru ceva, cand te prefaci in rasul tau ca nu te simiti ametit de ceea ce ti se intampla.
Nu pot sa neg ca nu mi se strange inima cand te vad cu ea. Nu pot sa neg ca imi vine sa sparg totul in jurul meu cand realizez ca ea zambeste...din cauza ta.
Sunt in stadiul in care ratiunea imi spune...fa pasi in spate nu te lasa purtata de val, ai grija...ai grija de suflet. 
Am ajuns sa cred ca ratiunea iubeste sufletul, insa in perfidia sa, sufletul o tradeaza in proportie de 99% din cazuri.
Simt ca o sa fie bine, dar sunt prea pesimista ca sa caut in privirea ta...ceea ce mi-as dori sa ai curaj sa faci.


PS: Tot ceea ce scriu duce spre fictiune inspirata din realitate, la unele lucruri se exagereaza:)

duminică, 5 decembrie 2010

Doresc










Simt ca un urlet sta sa iasa din adancurile sufletului..si acel urlet nu ma lasa sa respir ,intunecandu-mi  ratiunea si simtirile, facandu-ma sa ma inchid atat de adanc in mine..incat sa pot uita cheia.

Mi-as dori...mi-as dori multe.. sa fim seriosi toti ne dorim multe de la viata. Viata e insusi dorinta.
Sa pot pleca departe din ratiune, departe in gandurile sufletului..cu o barca. Sa ma plimbe pe meleaguri ce nu le-am strabatut niciodata. Uneori mi-ar placea sa exist numai eu, mi-as dori sa fiu egoista si sa nu imi pese. Sunt singura caruia trebuie sa ii pese? In jurul meu sunt doar profitori si mincinosi. Doresc sa sparg tiparele, dar de una singura nu pot.
Doresc ca imaginile lor sa imi dispara din minte..unul este adanc in spate urmandu-si drumul, altul sta langa mine si imi ofera...bucati din agonie si extaz.
Sa simti durerea , e ca si cand ai simti ca mori. Durerea si placerea unite si simtite in aceelasi timp, iti pot da iuliza ca esti viu.

sâmbătă, 4 decembrie 2010

Cafea

Ce facem prima oara cand ne trezim dimineata? Care este primul cuvant ce rasare din gandul somnoros? La mine , una, este : "Cafea" sau "Vreau cafea" .
De curand am inceput sa beau aceasta licoare, care sincer habar nu am de ce o beau. Stiu doar ca cu ea, pot savura dimineata , o jumatate de ora, in liniste.
La mine in casa, de obicei se aprinde televizorul pentru a se asculta stirile, dar in diminetile cand ma trezesc singura, mai devreme, eu nu-l aprind. Ma complac in aceea stare de amorteala si de nestiinta, impreuna cu cafeaua.
Nu mananc nimic dupa, sau rareori cand am foarte multe ore, imi mai pun un bol cu cereale, insa rar.
Ideea in sine a boabelor de cafea, a fost aceea de a ne trezii sau de a ne tine trezi.
Degeaba o beau, tot mi se face somn. O fi oare din cauza ca o veau cu prea mult lapte?










 O cafea tare, te poate tine treaz, insa una slaba...te induce in ideea de a fii treaz.