Inutil

M-am saturat. De tine, de mine, de toate. Esti incapabil si un copil. De ceea ce simt? Ce iti pasa. Daca ti-as spune tot ce am scris pana acum, ai rade si ai spune ca mi s-a scurcircuitat o sursa de la creier. Si poate asa e. De ce, nu? Pana la urma sunt o idioata. Ideea este ca m-am saturat de jocul asta infantil, desi il ador. Sincer, ador cand vad ca esti un copil ce are nevoie de un semn, care nu mai vine. Imi ceri o siguranta care eu nu ti-o pot oferii. Pentru ca orgoliul tau niciodata nu va fii hranit din al meu. Ce vrei sa stii? Ca o urasc pe ea ca e in jurul tau? Ca urasc ca ai un trecut cu ea, si ca ma deranjeaza cand ea cauta sa se impuna in fata mea? Ca ma seaca, cand o vad ca e o usuratica si ca tot te are sub papuc? Cand vad ca esti atat de orb si prost, incat totusi iti pasa de ea. Cand imi dau seama ca poate sub masca ta de copil, poate fi un perfid? Pentru ce sa lupt? Cu cine sa ma mai lupt? Nu am puteri, nu inelegi? Nu vezi ca am ajuns sa fiu mai rau ca un caine lasat in strada, iarna cand e ger afara? Ca tremur la fiecare gand ce imi strafulgera mintea, despre tine? Ca ma trezesc dimineata si chipul si numele tau imi vin primele in minte? Ca nu pot sa imi beau primul strop de cafea, fara sa ma intreb oare ce faci, cum esti, daca visezi, daca ai dormit bine..daca esti macinat de aceelasi ganduri ca si mine. Parca urasc tot ce faci in jurul meu, agitatia ta imi ofera mie iluzii si sperante, si m-am saturat sa ma hranesc din ceva incert.





"Cel mai trist lucru in dragoste este faptul ca, de cele mai multe ori, sufletul ti-l rapeste exact acela care nu are nevoie de el." 

I.L. Caragiale