Simt ca un urlet sta sa iasa din adancurile sufletului..si acel urlet nu ma lasa sa respir ,intunecandu-mi ratiunea si simtirile, facandu-ma sa ma inchid atat de adanc in mine..incat sa pot uita cheia.
Mi-as dori...mi-as dori multe.. sa fim seriosi toti ne dorim multe de la viata. Viata e insusi dorinta.
Sa pot pleca departe din ratiune, departe in gandurile sufletului..cu o barca. Sa ma plimbe pe meleaguri ce nu le-am strabatut niciodata. Uneori mi-ar placea sa exist numai eu, mi-as dori sa fiu egoista si sa nu imi pese. Sunt singura caruia trebuie sa ii pese? In jurul meu sunt doar profitori si mincinosi. Doresc sa sparg tiparele, dar de una singura nu pot.
Doresc ca imaginile lor sa imi dispara din minte..unul este adanc in spate urmandu-si drumul, altul sta langa mine si imi ofera...bucati din agonie si extaz.
Sa simti durerea , e ca si cand ai simti ca mori. Durerea si placerea unite si simtite in aceelasi timp, iti pot da iuliza ca esti viu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu